Învingătorii
                                           Tudor Ștefan Văduva, clasa a III-a A

   Eu sunt prințul Teodor. Pe tatăl meu, regele, îl cheamă Borante iar pe mama mea, regina, o cheamă Maia.
   Într-o zi eram la cetatea bunicilor mei, Ionel și Arama. Cetatea este superbă! Eu am mers la vânătoare pe calul meu mare și falnic. La mijlocul pădurii am văzut un cal cu însemnele Regatului nostru pe șa și cu sticla de apă a solului nostru, Mihai. Solul, un bărbat puternic de peste doi metri, nu era pe cal.
     Atunci mi-am dat seama că vin dușmanii în regat. Am mers repede la cetate și m-am urcat în turn. Din păcate, nu am văzut nimic. Apoi am mers la cetatea celorlalți bunici, Valahia și Maian. Cetatea avea un turn mult mai înalt astfel că de acolo am văzut că turcii vin dinspre Dunăre.
     Am mers cu calul la cetatea părinților mei, care era mult mai departe. Cum mi s-au deschis porțile, am început să strig: "Vin turcii dinspre Dunăre, vin turcii dinspre Dunăre". Atunci s-au ivit în spatele meu mii de soldați iar lângă mine, tatăl meu, Borante. Am mers și-am mers până când am ajuns la două sate depărtare de Dunăre. Acolo ne-am întâlnit cu tabăra turcilor și am început să ne luptăm. După șase zile, ei rămăseseră cu jumătate de oștire iar noi cu un sfert. Noi ne-am retras strategic.
       Noaptea, când ei dormeau, eu am intrat singur în tabăra lor îmbrăcat în haine de turc și am tras cu arcul în sus o săgeată în flăcări. La acest semn, oștenii mei au intrat în tabăra turcilor. Loveau cu săbiile, trăgeau cu arcurile iar turcii țipau îngroziți. Am reușit să-l capturăm pe Sultanul Mehmet.
Am plecat apoi triumfători la cetate, unde am fost întâmpinați cu multă bucurie, dar bucuria oamenilor s-a dublat văzându-l pe sultan închis într-o cușcă de oțel.
       Datorită mie am ieșit învingători.

Pisicel cel harnic

 

Alexandru ANASTASIU, clasa a V-a,13.XI.2013

 

Într-o zi de vară, stăpâna lui Pisicel i-a spus:

-Pisicel, auzi, nu-mi văd capul de treburi. Toarce lângă fiul meu

că ți-oi da lapte și plăcinte!

-Miau, miau! A dat norocul peste mine!

Acum chiar mă simt bine!

Mă bucur când mă gândesc,

Că pentru mâncare nu mai trebuie să hoinăresc!

Bucuros voi face ce mi-ai spus, stăpână,

Treaba o să meargă strună!

-Bravo, Pisicel!

Atunci Pisicel a tors lângă copil și l-a legănat,

Numai lapte și plăcinte a mâncat!

Povești și povestiri

Capitolul 1 –Visul

 Ionuț Bej, clasa a VI-a

          Era o noapte frumoasă în St.Paul din Yorkshire. Luna strălucea mai tare ca niciodată. Valurile mării se spărgeau vijelios de coastă.  

Paul se uită la geam, stelele străluceau frumos pe cerul senin.

-Mai bine mă culc! Noapte bună, Lesy! îi spuse căţeluşei din coş. Şi adormii.

În acea noapte, băiatul a avut un vis ciudat, se făcea că este într-o peşteră. Vru să se trezească, dar nu putu.

-O să plec de ...! Nuuuuuuu! spuse băiatul în timp ce era atras de o forţă foarte puternică.

Deodată se opri şi Paul căzu şi îşi lovi genunchii de podeaua rece şi pietroasă. O voce îngrozitoare grăise:

-L-am găsit! El este!

Băiatul se trezi ud leoarcă, era ceva cu visul acela, sigur era! Se duse jos să bea apă, soarele ardea ca o minge infernală de foc. Ajungând în bucătărie, se oprii, se uită pe fereastră şi se linişti.  Mama lui îl aştepta la micul dejun.

Visul unei nopți de iarnă

                                                                                                                                         Alexandru ANASTASIU, clasa a V-a, 08.XII.2013

       Într-o zi de iarnă, pe când norii cerneau steluțe argintii, Marcel se afla la săniuș unde, pe deal, apăreau șiraguri de săniuțe.

      Urcând dealul, Marcel vede o sanie de aur. Se apropie de ea și observă că fulgii au o culoare de albastru închis. Îi ignoră, crezând că are vedenii. Marcel mai vede că fulgii se deplasează într-o singură direcție.

       Urcându-se pe sanie, copilul o luă la vale. Sania mergea mai repede decât un armăsar. Deodată băiatul vede un dâmb de care se apropia.

-O, nu! a strigat el.

Dar era prea târziu. Băiatul se ciocni cu toată viteza în dâmb. Se pomeni zburând. Închise ochii. După două minute în care nu simțise nimic, își luă inima-n dinți și deschise ochii. Dar ce văzu? Zbura deasupra unor nori de vată ce zburdau cu viteză sub el.

Sania urma direcția fulgilor care rămăseseră albaștri! După ceva vreme, Marcel constată că sania sa începuse să coboare. Sania ajunse în sfârșit pe pământ. Dar ce văzu Marcel? Toată zăpada era albastră.

     Băiatul merse, trăgând sania după el până ce ajunse la un palat albastru. Pe zidurile sale erau sculptați fulgi imenși de nea. Atunci când Marcel intră în palat, l-a întrebat pe împărat:

-De unde vine iarna, luminate împărate?-
-Fiul meu, eu n-am răspuns la întrebarea ta, însă  fratele meu ce domnește în țara vecină poate că o să știe.

Așa că Marcel a pornit spre țara celuilalt împărat. Tot zburând el cu sania sa de aur, fulgii albaștri au devenit galbeni. Acesta l-a trimis la împăratul roșu, ce domnea în țara vecină.

      Drumul a fost lung iar fulgii au devenit roșii. Împăratul roșu i-a spus:

-Eu știu de unde vine iarna în România, însă până acolo este un drum tare lung. Sania ta o să te călăuzească.

Așa a grăit împăratul roșu, ce s-a transformat pe loc într-un nor roșu.

Trei zile și trei nopți a călătorit Marcel, iar în zorii zilei a patra, fulgii au căpătat culorile albastru, galben și roșu. Sania sa a coborât deasupra unui palat imens. Prin poarta sa a trecut un om care i-a spus lui Marcel:

-Bine ai venit, Marcel! Eu sunt Oracolul de Nord!
-De unde-mi știi numele?
-Eu știu totul, a zis Oracolul zâmbind. Știu și de ce ai venit aici.
-Chiar?!
-Da. Iar eu am răspunsul la întrebarea ta. Iată-l!
Și spunând astfel, oracolul a rostit niște cuvinte magice și apoi a dispărut. În locul său a apărut o  masă de cleștar pe care se afla un pergament. Pe acesta scria:

         “Iarna din România pleacă din  inimile românilor, iar fiecare fulg de nea este de fapt spiritul unei familii ce se bucură de iarnă.”

Deodată se auzi un țârâit puternic. Totul a fost doar un vis. Dar, oare chiar a fost așa?

Iarna văzută prin ochi de copil

Clasa a II-a B

  • Călin Popa și Vlad Burtea

           Eu mă plimbam prin parc într-o zi de iarnă. M-am întâlnit cu prietenul meu, şi deodată a început viscolul. Şi eu şi prietenul meu fugeam cât ne ţineau picioarele. Am alergat foarte mult dar tot nu ajungeam acasă. După două ceasuri am ajuns, în sfârşit, acasă. Aici ne aştepta Moş Crăciun. Când ne-am trezit, eram acasă. Fusese doar un vis.

 

  • Daria Constantinescu

       Iarna a început să ningă liniştit. Zăpada cea imaculată acoperă locuinţele oamenilor şi pământul.

      Copiii sunt fericiţi când ies afară în zăpada cea rece şi pufoasă. Moş Crăciun vine pe la case si îi face fericiţi pe oameni. Naşterea lui Iisus Hristos este o sărbătoare foarte importantă. Iubesc  iarna, e minunată!

      Te iubesc, iarnă şi vei fi a mea mereu!

 

  • Karisia Predescu

         Iarna este frumoasă. Când am fost la munte am văzut o zăpadă catifelată, moale, argintie. Pentru unele animale, zăpada este ca o patură, iar pentru mine este un material din care fac îngeri de zăpadă. Mă bucur!

        Toți copiii adoră Crăciunul.  Într-o zi, un copil l-a prins pe Moșu’ și i-a zis:

 -Știam eu că exiști! Atunci Moșu’ s-a speriat și a fugit.

       Copilul l-a căutat mult...târziu a adormit.

 

  • Daria Cristea

          Iarna este ziua mamei mele și sunt cea mai fericită! O iubesc foarte mult!

  Iarna fac oameni de zăpadă. Moș Crăciun vine și ne aduce multe daruri.

 

  • Darius Ștefan și Tudor Firea

          Astăzi, 27 noiembrie zăpada s-a așternut pe străzi. Toți copiii  fac bulgări și oameni de zăpadă . Moș Crăciun vine peste 28 de zile. Îl așteptăm nerăbdători! De Crăciun va fi zăpada mult mai mare. Într-o noapte de iarnă, un copil s-a trezit și s-a dus la omul lui de zăpadă, când l-a văzut i-a zis:

-O nu,te-ai topit! zise copilul trist.

Dimineața, a văzut că omul de zăpada era întreg! Visase.


  • Ioana Vârgolici și Teodora Ciucă

Iarna ninge foarte tare. Fulgii sunt atât de fini și catifelați!

Cand ningea, Liliana a avut un vis în care visa că Moș Crăciun nu i-a adus cadoul apoi a sărit din pat speriată. Sora ei, care era în patul de  jos, a întrebat-o:

-Ce ai pățit, Liliana?

-Păi am avut un vis și m-am trezit speriată. Dar a fost doar un vis, hai să ne jucăm cu zapadă.

Mai târziu, cele două surori au ieșit afară și s-au distrat de minune.

 

  • Vlad Popescu și Andrei Nichita
Astăzi a nins şi s-a aşezat un strat de zăpadă frumos şi argintiu. Eu şi prietenul meu am ieşit afară și am făcut îngeri de zăpadă. Apoi i-am chemat şi pe ceilalţi colegi şi am făcut o bulgăleară mare. Am mers să ne dăm cu sania! Ce distracție ! Apoi ne-am întors acasă şi Moşul a sosit. Ne-a pus sub brad: maşinuţă, LEGO, PS3, Ipad şi un avion. Ce bucurie! Îl asteptăm cu drag și anul viitor!

  • Andrei Dan Ionescu

Iarna e foarte tare că te joci și arunci cu bulgări de zăpadă, dar are şi dezavantaje, cum ar fi că nu ai voie să faci sportul afară!

Un miracol de Crăciun

                                                                                                                                                           Alexandru ANASTASIU, clasa a V-a

            Era o zi rece de iarnă. În cabana în care dormeau Ionel și familia sa, era liniște. Ionel se trezi, trase draperiile și privi pe fereastră. Privirea-i zburda pe un câmp verde, de culoarea topazului, iar soarele cu raze blânde strălucea vesel pe cerul azuriu.

            Nu vă lăsați înșelați, nu este vorba de o călătorie la deal sau la câmpie, ci chiar despre o vacanță la munte...

Pe când admira peisajul,  mama sa intră în cameră.

-Bună dimineața, Ionel!

-Bună dimineața, răspunse acesta, puțin îngândurat.

-S-a întâmplat ceva?

-Nu, însă mâine este Crăciunul și va fi ziua mea. Afară nu este nici un fir de zăpadă. Ce fel de Crăciun va fi,  dacă nu avem zăpadă?!

-Dar poate că o să ningă, îl incurajă mama sa, vrând să ai alunge tristețea. Mai bine hai să mergi afară, să simți prospețimea dimineții și răsfățul soarelui!

Ionel se îmbrăcă și ieși din cabană. Trase aer în piept și se gândi la ce urma: Mai era doar o zi până avea să împlineasă doisprezece ani. Sosea și Crăciunul! Apoi mai era și visul acela... un vis pe care îl avea de  câteva zile.

            Se făcea că a coborât într-o peșteră. Acolo a întâlnit un fulg de aur care îi spunea „Pune-ți o dorință!”. „Îmi doresc...” Dar atunci visul se sfârșea.

  La micul dejun, Ionel propuse familiei să viziteze o mină abandonată, din imediata apropiere, de care aflase citind istoria cabanei. Tatăl său a acceptat, însă mama și sora lui Ionel au spus că este prea periculos. Așa că spre mină au plecat doar Ionel și tatăl său.

Admirând galeriile și încercând să descifreze desenele de pe pereți, Ionel se rătăci. Pe când căuta calea de întoarcere, auzi pași apropiindu-se. A pornit în direcția lor și nu mică i-a fost mirarea când a găsit un fulg de aur. Cu mare grijă luă fulgul în palmele sale. Atunci fulgul de aur îi spuse copilului:

  -Îți multumesc că m-ai găsit. M-am rătăcit în acestă mină atunci când crivățul grăbit m-a împins prin una din crăpăturile muntelui. Nu credeam să mai pot zbura vreodată...

Cuprins de mirare, Ionel auzi glasul tatălui său care îl striga:

-Ioneeeel!

-Tată, sunt aici, îi răspunse Ionel. Am găsit un fulg de aur!

Urmând direcția din care se auzea vocea tatălui său, Ionel se întâlni în scurt timp cu acesta. Fericit că îl regăsise, îi arătă fulgul de aur, uitând de spaima trăită cât timp fusese pierdut prin mina întunecoasă, rece și pustie.

Au pornit amândoi spre casă iar când au ajuns într-o poieniță, Ionel aruncă spre cer fulgul de aur. Acesta se înălță sclipind într-un fel anume, înțeles doar de Ionel. Purta spre nori zâmbetul copilului...

      ... Noaptea se așterunse peste munții tăcuți. Ionel dormea în așternutul pufos, bucurîndu-se de căldura focului jucăuș din sobă și de mirosul proaspăt al cetinei brazilor falnici.

Dimineață târziu, Ionel se trezi și coborî în sufragerie. O liniște misterioasă înconjura lucrurile. Ciudat, se gândi Ionel, trebuia să fie toată lumea aici. Doar e ziua mea și e Crăciunul.

În spatele său se auziră chicoteli, pe înfundate. Ionel se întoarse și... un tort uriaș, chipuri luminoase radiind de bucurie și un cor de voci vesele, îi strigară:

-La mulți aaaaaani, Ionel! Pune-ți o dorință!

-„Îmi doresc să ningă” a zis acesta șoptit, privind sclipirile ciudate care

străluceau prin cameră. Le cunoștea de undeva...

Își îndreptă privirea spre fereastră, locul de unde veneau. Afară ningea!

Era, într-adevăr, un miracol de Crăciun.

Poveste de iarnă

Clasa a III-a A

                    

  • Theodor Dragu și Tudor Văduva

 Într-o noapte de iulie, a început să ningă. Deodată, totul s-a colorat în alb. Când a venit dimineața, oamenii s-au trezit și nu le-a venit să creadă. Toate străzile erau blocate. Ei au început să dezăpezească maşinile. După ce şi-au dat seama că nu puteau ieşi din casă, toate instituţiile s-au închis şi toți copiii se uitau la ‘’Violetta’’ în timp ce adulţii citeau ziarul. După ceva timp, copiii au început să se plictisească şi i-au rugat pe părinţi să-i lase să iasă afara. Părinţi i-au lăsat şi a început o super bătaie cu zăpadă. Ceata lui Lee Chang Hong se afla în spatele unui zid de zăpadă iar ceata lui Mum Cxpriz Falache se afla sub un copac. Copiii din cele două cete au început să se bombardeze cu zăpadă.  Aşa şi-au petrecut cei din provincia chineză King Gong Gang Gung, ziua de 2 iulie 1996.


  • Alexandru Rusu
             Într-o noapte de Crăciun, un copil sărac, care era bolnav, credea în Moș Crăciun. Avea ochii ca de diamant și păr blond ca de aur. Într-o zi leșină. Se trezi greu. Mama lui era foarte îngrijorată. Copilul a ieșit din casă. I se arătă în fața lui ca de nicăieri, Boala. I-a spus ca trebuie să se ducă pe muntele blestemului. Băiatului i-a fost ușor sa ajungă. Acolo erau groaznicele lui temeri. Reuși să le învingă cu încurajările proprii, dar degeaba, băiatul murii. Mama lui plânse foarte mult. Dar, deodată, printr-un miracol de Crăciun, băiatul reînvie. Și au trait fericiți până la adânci bătrâneți.

  • Alexandru Necula și Dylan Genchi
Şut cu omul de zăpadă

Era o zi de iarnă liniştită. Un băiat a construit un om de zapadă. Când mama lui îl chemă la masă, zise:

-Surpriză!  Azi mâncăm ce-ți place ție: spaghete.

Băiatul merse în casă.

După ce termină de mâncat, se întoarse afară şi văzu că omul de zăpadă dispăruse. Îl căută prin toată grădina. Când să renunţe, se uită într-un tufiş şi îl văzu...

Era trist că nu se juca nimeni cu el.Au început să se joace cu mingea. Amândoi erau foarte bucuroși!


  • Ilinca Humă și Daiana Istrate

Era seara în care Moș Niculae venea să le aducă bomboane copiilor cuminți, iar celor obraznici o nuia de salcie.

Toți copiii erau fericiți și emoționați. Mama lui Gigel era supărată pe el, de aceea îi spusese lui Moș Niculae să nu-i aducă nimic. El s-a întristat și a făcut tot posibilul ca mama lui să îi mai dea o șansă.

El s-a dus la mama lui și i-a spus:

-Mamă, te rog, mai dă-mi o șansă! Nu o să mai fac asta niciodată!

-O sa îți mai dau o șansă doar dacă vei face cîteva fapte bune, până la sosirea lui Moș Niculae! a spus mama lui.

Gigel s-a dus la fierar și l-a ajutat pe acesta să facă un topor. Apoi s-a dus la apicultor și l-a ajutat să îngrijească albinele.

Mama lui a văzut că a muncit și i-a mai dat o șansă. I-a scris lui Moș Niculae să treacă și pe la ei.

A venit Moș Niculae și Gigel a primit dulciuri și a trait cu părinții lui până la adânci bătraneți. 


  • Amalia Urăști- Radu și Tudor Păun

          Moş Crăciun a aterizat cu sania în China. S-a întalnit cu Moş Bătaie care a spus:

-Ce cauţi aici?

-Am venit să le dau cadouri copiilor.

-Da? Eu nu dau cadouri.Eu pedepsesc copiii cuminţi.

-Dar de ce îi pedepseşti ?

-Pentru că fac fapte bune.

-Dacă fac fapte bune, atunci rebuie să îi răsplăteşti prin cadouri.

        Și de atunci Moș Bătaie, a devenit Moș Niculae, care aduce cadouri copiilor cuminți însă nu a uitat să îi pedepsească pe cei obraznici.

Joc şi joacă, elevii clasei a III-a A

Tudor Păun

        Jocul cu mingea

A aterizat o minge

Drept în capul  lui Ilie

El  mi-o aruncă mie

Şi eu o arunc în vie.

 

Baba ce stă lângă vie

Îi dă mingea lui Ilie

El mi-o dă mie

Şi plecăm de lângă vie.

 

Alexandru Rusu

                  Patria română

Ţara mea este frumoasă

Ea nu este mofturoasă.

Toţi oamenii o iubesc,

Şi cu respect o îndrăgesc.

Are iazuri cristaline,

Şi mineri muncind în mine

Are multe păsărele,

Se ascund în rămurele.

Să păstrăm ţării aurii,

Multe, multe bogăţii.

Amalia Ioana Urăşti Radu

Păpuşa

Ana are o păpuşă

Care bate pe la uşă.

Care se plimbă colo-colo,

Uneori joacă şi polo. 

 

Ioana Dobrin

                       Jucăria mea

Eu am o jucărie,

Are o pălărie,

Are şi o fustiţă

Dar şi o coroniţă.

 

Daiana Maria Istrate

                    Ţara mea

Ţara mea este bogată

În legume şi copaci

Aici putem avea o soartă

Depinde de ce faci.


Erceanu Răzvan

                   Jocurile Copiilor

Copiii sunt năzdrăvani

Dar au numai câţiva ani.

Au adus la şcoală jocuri,

Ce au diverse scopuri.

Alecsia Zăbulică şi Ilinca Humă

               Floarea

Eu am o floare mare

Cu miros de scorţişoară

Şi cu gust de porotcală.

 

Alecsia Zăbulică şi Ilinca Humă

                      Monster High

Am o păpuşă Monster High

Care  vine din Rai

Călare pe un cal

Cântănd la ţambal.

 

Alecsia Zăbulică şi Ilinca Humă

               Orele

La evaluarea la mate

Cineva a luat un şapte

Iar la ora de română

Am primit o notă bună

Şi la ora de engleză,

Am dat teză.

 

Alecsia Zăbulică

                 Jocurile Copiilor

Tudor stă pe canapea

Răzvan îi spune de sora sa

Ei au început să se joace

Toată lumea îi lasă în pace.


Alexandru Necula

             Ţara şi prietenia

 

Ţara şi prietenia

Asta este România

Ţara e o patrie

Cu câmpii şi multe ape

Dragă, ţara mea

Îţi ofer prietenia mea

Ieri, pe la pădure

Ilie a mâncat mure,

El vrea să taie un copac

Dar cu gândul nu mă-mpac.

Ţara, eu o iubesc

Şi cu ea eu mă mândresc.

Înserare la munte

                                                        Ioana Buică, clasa a V-a

       Discul mare de soare coboară încet spre asfințit. Strălucirea lui se micsorează, iar în jur împrăștie o lumină palidă. Căldura de acum câteva ore scade în intensitate și provoacă o răcire accentuată a vremii.

       Păsările zboară lin spre puii lor gingași aflați în cuibul călduros. Muntele înalt din față se aseamănă cu o închisoare în care a fost încătușat mândrul soare.

       După coama muntelui se mai zăresc câteva licăriri, după care, dispare. Observând slăbiciunea soarelui, înserarea se așterne peste natură.

       Pădurea ce îmbracă muntele reacționează cu un șuierat prelung, își mișcă ramurile ca într-un dans armonios.

       În casele presărate discret pe masivul cufundat în liniștea înserării, încep să se aprindă luminile. Nici înserarea nu va mai rezista mult timp. În scurt timp, întunericul nopții va cucerii natura.

O zi de primăva

                                 Alexandru Anastasiu, clasa a V-a

           Soarele răsare încet, încet, ca un bulgăre de foc ce alunecă spre norii cei pufoşi, de vată. Florile îşi deschid leneşe frunzele și glugile ce le acoperiseră bobiţele de aur. Frunzele foşnesc uşor, cântand un cântec de dragoste căldurii, ce tot întârzie. Doi fluturi apărură, mişcându-şi graţios aripile colorate cu frânturi din mirificul curcubeu.

           Iată, dintr-un tufiș a apărut o căprioara, cu puiul ei nou-născut care merge împleticit în urma mamei sale. A căzut! Căprioara se întoarce și încearcă să-l ridice, însă puiul o dă la o parte cu boticul. Încet, încet, s-a şi ridicat. Mama îl felicită din priviri, fiind mândră că are aşa un pui.

Căldura coboară din carul său de foc pe pământ, încălzindu-l. Vântul bate tot mai uşor. Florile se lasă mângâiate de căldură.

Însă, în acest peisaj de basm au poposit norii negri ca balauri din poveste. Ploaia se revarsă cu picături ca nişte mici diamante.

Dar, iată, soarele apune într-o mare de foc, iar animalele adorm. 

 Primăvara

Victor Stoica, clasa a V-a

         Primavara tocmai începuse.Toate păsările, gărgărițele, fluturașii și toate celelalte vietăți au ieșit la viață. Munții din țară s-au făcut aproape verzi, topind zăpada așternută în iarna trecută. Câmpurile au înflorit și speciile de plante au început să se ridice din pământ. Animaluțele zgribulii, săltărețe și târătoare au început sa se joace in iarba cu puii lor. Unele dintre ele săreau din apă ca să își arate fericirea lor față de acest anotimp. Semințele de floarea-soarelui, grâu și multe alte plante comestibile au început să dea roade după o iarnă îndelungată. Frunzele copacilor sunt de un verde crud, trunchiurile acestora sunt foarte uscate, iar veverițele ies grăbite din scorburile unde au stat o iarnă întreagă. Primavara, fiind anotimp ploios, râurile devin mai învolburate, parcă prinzând viață. În acest anotimp, cerul este plin de stele, care mai de care mai strălucitoare.

Aceasta este primăvara adevărată.

 

Dacă

Andrei Nica, 

clasa a V-a

Dacă nu aş fi fost un om, ce aş fi fost? Un câine? Un extraterestru? Altceva? Dacă nu aş fi fost un băiat? Aş fi fost o fată? Daca nu aş fi existat? Aş fi existat într-un alt fel? Dacă nu ar fi existat nimic? Ar fi fost întuneric? Nu, nu ar fi existat întuneric atunci. Dar ar fi existat lumină? Daca nu ar fi existat speranță, ar fi existat viață? Dacă eu nu aş fi existat, m-aş  mai gândi la ce sa scriu în continuare? Dacă…

În ziua de Paşte

Clasa a II-a A

       -Andrei Stoian

De Paște se mănâncă: ouă roșii, pască, cozonac, miel și drob. În aceeași zi, iepurașul ne aduce cadouri și dulciuri dacă suntem cuminți.

Paștele semnifică învierea lui Iisus Hristos și vopsim ouăle roșii ca sângele Domnului. Paștele e cea mai frumoasă sărbătoare.

      -Sefora Nae

Paștele este o sărbătoare în care toată lumea sărbătorește învierea Domnului Iisus Hristos. De Pte mergem la biserică. După biserică mergem la rude, prieteni și bunici. Luăm masa împreună cu familia, ieșim la plimbare, ne imbrăcăm frumos, ciocnim ouăle și ne bucurăm de sărbătoare.

      -Rareș Petru

Într-o zi voioasă de Paște toți copiii erau nerăbdători. Soarele strălucea și au înmugurit copacii. Se făcuse noapte. A venit iepurașul. Dimineața toți erau fericiți.

       -Ana Maftei

În ziua de Paște mergem la biserică. Seara la 12 ciocnim ouole roșii. De Paste se sărbătorește Învierea lui Hristos și se ascultă slujba la biserică. Paștele e cea mai mare sărbătoare creștină.

      -Ilinca Radu

Ana şi Elena s-au trezit în dimineaţa zilei de Paşte. Au pregătit ligheanul cu apă în care au pus două ouă roşii, s-au spălat cu apa din lighean şi au trecut ouăle roşii pe pielea de pe obraji ca să o înroşească. Aceasta este o tradiţie din satele din jurul Bucureştiului, prin care fetele îşi înroşesc obrajii ca să fie mai frumoase! 

Ana şi Elena au pregătit masa de Paşte pe care au pus: cozonaci, un castron cu ouă roşii şi pahare pentru lapte. Conform tradiţiei, au ciocnit ouăle şi au mâncat bunătățile de pe masă. Apoi părinții lor le-au pregătit multe surprize și cadouri. A fost o zi minunată.

Compuneri tematice
Clasa a II-a A
            -Andrei Stoian

Alex a primit de ziua lui multe jocuri. A primit o cutie de plastilină şi a început să o modeleze repede. Apoi a muncit mult să construiască diverse jocuri din piese Lego. A fost cea mai frumoasă zi din viaţa lui Alex!

            -Daria Gîdiuță

O furnică mergea cu o frimiturică în spate. Un băiețel s-a uitat la ea și s-a gândit să o calce fără motiv. A ridicat piciorul și a văzut furnicuța stând pe loc, apoi să se agite. El nu s-a gândit că furnica are mamă, tată, bunic și bunică și a călcat-o. Apoi i-a părut rău. De-abia atunci i-a păsat de ea și de familia ei. S-a dus în casă la părinți și le–a spus ce s-a întâmplat. A salvat-o. Atunci a înțeles că o vietate mică are suflet!

           -Pavel Spulber

Lui Alex îi place să modeleze plastilina. El muncește mult pentru a face asta. Alex se joaca și cu Lego. A construit diverse lucruri și este foarte bucuros.

           -Andrei Begu

Era  odată o fantomă care făcea muncă în casă. Într-o pauză s-a jucat si a modelat plastilina. Cand s-a dus afară a gasit niște jocuri vechi, dar frumoase jucate de copii. S-a jucat și s-a distrat. Fantoma  și-a făcut și ea un prieten.

          -Alex Stroie

Colegii de clasă împreună cu mine mergem în excursie la Zoo. Mai întâi am văzut maimuțele și papagalii. După aceea, ne-am dus  la girafe, flamingo și lebede. Apoi am fost la șerpi și lei. Am văzut și elefanți care ne-au împroșcat cu apă. A fost foarte distractivă excursia.

  

Mama mea,
de Tudor Florea
, clasa a II-a B
Dedicație pentru toate mamele, cu ocazia zilei de 8 Martie

      Mama mea este cea mai bună din lume, dar și celelalte mame sunt la fel pentru copiii lor. Mama a avut tot timpul grijă de mine. Ea este cea mai importantă din viața copilului.

      Așa arată mama mea: e frumoasă, e deșteaptă, e miloasă și iubitoare. O iubesc!

Primăvara

Ioana Buică, clasa a V-a

           Primăvara, un anotimp magic plin de lucruri frumoase.

Acest minunat anotimp aduce fericire în sufletele oamenilor, prin dansul lin al vântului, prin parfumul florilor, prin soarele cald şi blând care trezeşte natura la viaţă. Copiii cântă melodii vesele şi inventează jocuri hazlii. Fetiţele îşi strâng bucheţele de flori parfumate pentru mamele lor dragi.

         Animalele ies din ascunzişurile lor călduroase care le-au adăpostit pe timpul iernii geroase. Sunt fericite să simtă din nou razele soarelui, le-au lipsit atât de mult! Caprioarele merg graţios în căutare de iarbă, iar micii lor pui aleargă fericiţi pe lângă ele. Veveriţele aleargă din copac în copac în cautare de nuci gustoase.

Păsărelele vin din ţările calde pentru a ne cânta cântecul lor fermecător. În păduri răsună cântecul acestora acompaniat de susurul tainic al izvoarelor.

         Concertul primăverii a început şi fire subţiri de iarbă încep să coloreze natura.

Compuneri tematice
Clasa a II-a B
  • Karisia Predescu- Iepurașul de Paște

                De dimineaţă, Luca se trezi din pat, se duse repede în sufragerie şi găsi multe cadouri. În plus, a găsit o scrisoare pe care era scris:

                -Luca, ai primit aceste cadouri pentru că eşti un copil minunat.

                Luca s-a bucurat tare şi a promis că şi pe viitor va fi un copil cuminte.

  • Demir Melisa -Legenda Lacului Roșu

               Era un lac roșu. Dacă oamenii intrau în lac, aveau puteri supranaturale. Copiii voiau să intre și ei în lac ca să aibă astfel de puteri. Ei ziceau:

               -Vrem și noi să intram în lac, ca să avem puteri supranaturale!

               -Este interzis să intrați în lac, ziseră părinții. Voi deja sunteți capabili de orice.

               Copiii n-au mai intrat în lac și au constatat că puteu să obțină ce vroiau de la părinții lor. 

  •  Daria Constantinescu și Daria Cristea- Paștele la noi

             Dimineata copiii veseli se trezeau. Soarele strălucea cu raze aurii. Mama îl trezii pe Vlad.

             -Dragule, e ziua de Paște, la 12 noaptea vom merge să luăm lumină.

             Când Vlad auzi, repede se trezii. Jos, la parter, mâncarea de Paște mirosea îmbietor, dar când intră în bucătărie mama și bunica pictau ouă roșii, 

             galbene, albastre și verzi. Vlad le întrebă:

             -Pot să vă ajut ?

             -Uite, ajută -mă să pregătesc mielul, îi răspunse bunica.

              După ce terminară, pe toți îi asteptară ospățul cel delicios.

             Toată familia petrecu ziua de Paște fericită, după ce seara merseră să la lumină. Ce minunata zi a fost! 

Compuneri tematice
Clasa a III-a B
  • Maximilian Duță
  Cavalerul Negru

       Demult de tot, acum câteva sute de ani, împăratului Marcus i se născu un băiat, căruia i-a pus numele Marius.

Când s-a facut mare și a sosit  ziua încoronării lui, a dat poruncă să se scrie că astăzi, când copacii cu pletele de verdeață au înflorit și când cerul ca o mare albastră este încălzit de soarele cu săgeți de raze, el a urcat pe tronul tatălui său.

       Noul rege era foarte bun, numai că avea o grijă, aceea că fostul lui dușman, pe care nu îl suportase din prima clipă în care l-a văzut, și-a antrenat o mică armată de oameni răi. Dar începea să nu mai fie așa de mică această grijă, asta pentru că se mărea pe zi ce trecea. Lui Marius nu îi plăcea să se arate în luptă, așa că purta o armură neagră, de aceea era supranumit Cavalerul Negru. Marius se hotărâ să plece în căutarea dușmanului lui. Problema era că ascunzătoarea acelui dușman era peste mări de verdeață, acolo unde văzduhul plin de aburi calzi se întâlnește cu pământul învăluit în umeda-i catifea.

      Dar, fără a sta pe gânduri, se duse singur în căutarea adversarului lui. Marius îi găsi castelul și îi învinse pe străjerii lui. Când intră pe poartă, se cutremură tot castelul. Dușmanul lui îl aștepta cu sabia în mână. Cei doi s-au luptat din greu. La un moment dat, Marius îi dădu lovitura finală și îl învinse. De atunci, Marius nu a mai avut nici-o grijă și și-a putut conduce regatul liniștit.


  • Vlad Licșor

Primăvara

       Copacii cu plete de verdeață au înflorit în grădina casei mele. Mama gătește cartofi și friptură, iar tata muncește pentru familia mea. Soarele cu săgeți argintii mă orbește chiar și cu ochelarii la ochi. Mă duc liniștit în casă să colorez. Mii de culori parfumate și vesele îmi acoperă desenul. După câteva minute, mă duc afară și cerul ca o mare albastră a acoperit cu norii săi soarele.

       Covoarele verzi presărate de flori se văd în depărtare.

       Mama mă cheamă la masă și zice:

-Să știi că acești cartofi nu sunt foarte bine prăjiți pentru că ni s-a stricat cuptorul și nu au apucat să se prăjească. Și astfel cartofii au rămas neprăjiți până la adânci bătrâneți. 


  • Ruxandra Rusu

Prințesa curajoasă

         Odată, într-o ţară îndepărtată, locuia o prinţesă frumoasă cum nu se mai văzu.
Într-o dimineaţă, prinţesa stătea într-un covor verde presărat cu flori mirosind miresme îmbietoare. Dintr-o dată, a început să cadă de sus vată albă şi rece. Până atunci nu se mai întâmplase. Gingaşele firicele se făceau albe. Afară tot mai frig era. Prinţesa fugi în castel.
Acolo, lumea era îngrijorată că toată recolta se va pierde şi nu vor avea ce să mănânce. Prinţesa curajoasă spuse:
-Atenţie, toată lumea! Ştiu cine poate opri totul! Îl voi căuta în munţi!
-Dar prinţesă, spuse un gardian, e prea periculos! Mai bine trimiţi trupele.
-Nu! El are încredere doar în mine.
-Am înţeles!
           Prinţesa se îmbrăcă şi porni. Deschise porţile palatului şi călcă pe pământul învăluit în umeda-i catifea. Merse şi merse până ajunse la străjerii munţilor. Ea îi întrebă unde e înţeleptul anotimpurilor. Le mulţumi şi fugi. Ajunsă acolo, vorbi cu înțeleptul care aduse vremea bună înapoi. Prinţesa vedea soarele cu săgeţi de raze care topeau marea cea albă de zăpadă iar mările de verdeaţă reapăreau.
           Prinţesa se întoarse la palat şi în cinstea ei se dădu o mare petrecere.

  • Tudor Mihai
Primăvara
           Coroanele de flori cu rădăcini la picioare au înflorit. Străjerii munţilor apară natura plină de podoabe pe câmpii. Insectele au trei culori parfumate şi vesele: roşu, roz şi portocaliu. Soarele cu săgeţi de raze atinge insectele micuţe ale primăverii.
În timpul acesta, siluete de ramuri verzi au împodobit copacii. Chiar atunci, printr-o minune au apărut vestitorii primăverii.
Toată natură a fost fericită de venirea ghioceilor, îmbrăcaţi frumos în albul imaculat.

  •  Filip Scarlat
Peisaj de primăvară

          Este primăvară. Soarele trimite săgeţi de raze pe pământul învăluit în umeda-i catifea.Văzduhul este plin de aburi calzi şi pufoşi. Întinderile de smarald cu alai de ghiocei sunt ca nişte covoare verzi presărate cu flori. Miresmele îmbietoare ale florilor fac aerul să miroasă ca în rai. Cerul este ca o mare albastră. Păsările călătoare vin din ţările calde. Natura revine la viaţă. Pomii înfloresc. Iarba verde şi strălucitoare creşte. Peste tot e numai viaţă şi fericire. Îmi place primăvara!


  • Elisa Caruz
Cu prietenii
            Ana şi colegii ei stau pe pământul învăluit în umeda-i catifea și vorbesc. Ana zise că soarele are săgeţi de raze. Amalia spuse că cerul e ca o mare albastră. Lui Andrei i s-a părut că pomii au plete de verdeaţă. Dan zise că primăvara vine cu alai de ghiocei. Doru a văzut că văzduhul era plin de aburi calzi.
            Apoi, Ana i-a invitat la picnic. Ea avut coşul plin cu mâncare şi băutură.
Copii au mâncat bine, au mai stat puţin să privească norii şi după aceea s-au jucat multe jocuri. Ana le-a făcut coroniţă de flori tuturor copiilor. Mama Anei i-a chemat acasă să mănânce brioşe şi prajiturile ei de casă.

  • Ema Hozoc
Cristalul de smarald
          A fost odată un copil care a mers într-o mină de aur.
-Ce mină! a zis copilul. E ciudată, dar frumoasă.
- Aşa este! a zis Maia, prietena băiatului pe care îl cheamă Mihai. Wow! Străluceşte ceva ca smaraldul!!!
- Uite, soarele cu săgeţi de raze bate în cristal. Au descoperit un cristal de smarald.
Atunci cei doi l-au luat şi au plecat cu cristalul acasă. Dar minune, iarna s-a transformat în primăva.
-Uite, sunt copaci cu plete de verdeaţă! Şi uite, primăvara cu alai de ghiocei a sosit.

Dispair

Alexandru Atanasiu, clasa a V-a 

             Undeva, în mijlocul bătrânei Europe, veşnic acoperit de un glob de sticlă, se află cel mai mare oraş construit vreodată de omenire, Dispair. Demult, centralele nucleare au fost date uitării, demult rezervele de cărbune şi petrol au fost consumate. Demult, atmosfera a fot prea poluată ca să mai fie respirabilă. Şi iată, omenirea a găsit un mod de a supravieţui. Şi iată-l : Dispair, având o suprafaţă de 10.180.000 km2 şi 40.000 km2 de ocean, este unul din cele 5 oraşe-dom de pe continent, fiecare ocupând suprafaţa unui continent şi o parte din ocean. Alături de aceste oraşe-dom mai există şi o reţea de turnuri ce urcă până la orbita geostationară. La 3000 km se află inelul interior, la 5000 de km se află inelul de mijloc şi la 7000 de km de află inelul exterior, fiecare fiind ca un oraş în miniatură. Clădirile sunt de fapt create dintr-un câmp electric foarte puternic, ce este mai dur decât titaniul, dar şi foarte elastic. Mobila, vehiculele până şi avioanele sunt făcute din acest “câmp de forţă” ce poate lua orice formă sau orice culoare. Banii nu mai există iar oamenii poate au câte o fermă în fiecare casă. Hainele sunt create din alge şi corali; sporturile sunt încurajate iar nimeni nu mai fură nimic, deoarece fiecare om are tot ce doreşte. Omenirea ajunsese să aibă colonii pe Marte, Jupiter şi chiar Pluto.

          Echilibrul turnurilor era monitorizat de 590 de mii de sateliţi ce aveau fiecare câte trei sateliţi auxiliari ce aveau la rândul lor încă trei sateliţi. Asta înseamnă 5.310.000 de sateliţi. Demult, oamenii învăţaseră să nu mai pună ouăle în acelaşi coş.

Sfârşitul Soarelui se apropia, însă oamenii găsiseră o soluţie şi pentru acest lucru. Folosind nişte generatoare au generat cantităţi imense de heliu, hidrogen şi oxigen pentru a creea o a doua stea. Astfel, când sfârşitul Soarelui se va apropia, acesta va fi trimis în afara sistemului nostru solar, masa sa fiind anulată de o gaură neagră.